sâmbătă, 5 mai 2012

Cutia mea cu vechituri:un afis

Un afiş. Un afis de pe vremea când începusem să servesc Patria. Cineva, care la vremea aceea ma mai baga in seama, mi l-a trimis, nestiind ca voi fi convocat la CI-ist pentru un extemporal. CI=contra informatii. Plicul era neobisniuit si a trbuit sa-l deschid in faţa gaşperilor. Am scapat de carcera dar am intrat in colimator.
Un afiş are un alt regim decit un timbru sau o carte postala? Parca Toulouse-Lautrec a pictat multe afişe... Ala mic(nu cu capu' mare cum ar spune Băsescu) si schilod...
Adunam ca sa aiba ce arunca cei care vin după noi.
Numai ca uneori aceste lucruri din cutia cu vechituri ne arata ochelarii de cal pe care îi avem, filtrul fiecaruia: atunci am vazut către sfârşitul acestui afiş ceea ce ma interesa cel mai mult, in ceea ce eram implicat. Azi, pe acelasi afiş văd inceputul şi mi-aduc aminte ca nimic nu se intimpla fara o dedicatie, nici sa mergi la budă nu puteai fara dedicatie, ca asa era directiva. I-aţi văzut pe coreeni, nu?
Acum e la fel, se recupereaza şi se refoloseste totul, inca o data intarind idea ca nimic nu e noou sub soare.
Afara este frig si ger/
Eu stau pe calorifer/
Inchid ferestra si-o deschid/
De dragul Marelui Partid.
sau alta:
Sus pe deal e un tractor/
Lângă el un sabotor/
Ia o piesă din tractor!/
La moarteeeeee!
Pentru astfel de versuri la vremea aia puteai sa stai la mititica, sa ţi se întâmple diferite ,,chestii’’ sa incepi să ai ,,scame’’. Şi în sânge.
Acum vi le spun si voua, pe acesta cale. Sper sa nu ma puna la mititica. Daca nu, sper ca stiţi sa trageţi cu praştia. Chiftelele.